Rezervația de urși Zărnești

Rezervaţia de urşi Zărneşti

Când am auzit prima dată de Rezervaţia de urşi din Zărneşti mi-am amintit instant de o întâmplare de acum câţiva ani. Eram pe terasa din micul oraş de munte unde locuiesc, când am fost abordată de doi turişti străini care după ce s-au lămurit cam pe unde au poposit au povestit ceva ce pe mine m-a şocat mai tare decât pe ei. După ce au relatat ei entuziasmaţi cum au văzut la munte o ursoaică cu pui în libertate şi i-au făcut poze a venit întrebarea capcana: “La voi ursii trăiesc în pădure?” Dar unde să trăiască ursii dacă nu în pădure? Or mai fi vreo 2-3 pe la vreun zoo, dar, cu siguranţă, majoritatea urşilor din România trăiesc fericiţi în mediul natural, aşa cum au făcut-o dintotdeauna. Ei bine, iată de ce am fost un pic neîncrezătoare când am auzit de rezervaţia de urşi de la noi din ţară.

Am început să caut detalii despre Libearty, aşa cum se numeşte rezervaţia, şi am înţeles instant că scopul ei nu era de a îngrădi urşii, ci de a-i ajuta. Rezervaţia de urşi este relativ nouă, deschisă în 2005 şi vizitabilă abia din 2008. Libearty îşi propune să găzduiască şi să reintegreze în natură urşi care au fost ţinuţi în captivitate. Vizitarea rezervaţiei se face în condiţii speciale pentru că cei de acolo ţin foarte mult să le explice turiştilor ca rezervaţia nu este o grădină zoologică.

Acum imaginează-ţi 69 de hectare de rezervaţie cu pădure, iazuri şi izvoare, protejată de munţii Carpaţi (rezervaţia este situată aproape de Braşov, la poalele munţilor). Iubitorii de urşi au vrut cu tot dinadinsul să facă aceste animale frumoase să se simtă aici ca acasă. Şi cred că au reuşit din plin. Ca să se asigure că urșii nu sunt foarte stresaţi de turişti, şi că nu există un aflux aşa mare de oameni dornici să vadă urşii, cei de la Libearty au montat o cameră care transmite imagini live. Deci dacă nu te încumeţi să mergi la faţa locului să vezi ursuleţii, o poţi face şi de acasă. Dar cel mai bine ar fi să trăiţi experienţa pe viu. Cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi. Nici eu nu mai fusesem. A fost o experienţă plăcută să văd urşi aşa de aproape, fără să mă tem că o să fiu atacată. În plus, fiecare urs are o poveste foarte tristă în spate, majoritatea fiind salvaţi de prin diverse locuri unde erau ţinuţi în condiţii mizere şi erau folosiţi drept motiv de distracţie. Dar un ghid are suficientă răbdare cât să le povestească tuturor vieţile traumatizante pe care urșii le-au avut înainte să ajungă aici.

Am avut norocul ca atunci când am ajuns la rezervaţie, unul dintre urșii bruni să se bălăcească cu poftă în lacul special amenajat. Aşa de fericit era! Se citea pe chipul lui că aici este în siguranţă, că vremurile grele sunt de mult apuse, că întreaga lume este a lui. Este destul de dificil să vezi toţi urşii, dar mie unul mi-a fost de ajuns. Am înţeles că ar trebui să le mulţumim celor de la centru pentru munca pe care o depun ca aceste animale să fie în siguranţă.

Pentru România, termenul de rezervaţie pentru urşi este unul nou. În afară de rezervaţia de zimbri, noi nu punem, din păcate, aşa mare preţ pe rezervaţii de animale. Dar pasul a fost făcut de către cei de la Zărneşti şi sperăm că în viitor vor apărea mai multe asemenea zone în care animalele să crească şi să se dezvolte în mediul lor natural.

Articol scris de: Andreea – Toud

Fotografie – Elizabeth Meyers